O să fiu scurt, iar cine are răbdare şi curiozităţi poate folosi link-urile (merită!).
Despre ce e vorba?
De ani de zile, cinematograful Favorit se degradează încet. De ce? Indolenţă şi ceartă pe caşcaval. Acum, lucrurile sunt mai limpezi. Pe baza unui contract pe 6 ani, primăria l-a luat în comodat (contractul nr. 39 din 01.03.2010 dintre RADEF România Film şi Primăria Sector 6).
Şi pentru că oamenii din zonă au cerut ca cinematograful să redevină funcţional şi să fie amenajat sub forma unui centru cultural multifuncţional (mare greşeală să ceri aşa ceva), de ce să nu îl satisfaci pe cetăţean?
Doar că primul cetăţean al sectorului e chiar primarul. Iar el trebuie să fie primul satisfăcut. Şi costă mult această satisfacţie…
Azi, în şedinţa Consiliului Local, cu mânuţele portocalii, au dat verde studiului de fezabilitate (SF) pentru “Centru Cultural European Favorit”. De ce o fi aşa important un SF? 99% dintre cetăţeni nu ştiu de ce… şi tocmai de asta este important! Printr-un SF se aprobă ce se face, cum se face şi câţi bani “face” ce se face. Adică, dacă vrei să “rezolvi” o licitaţie la un moment dat, munca începe cu SF-ul. Acolo se introduc elementele cheie.
SF-ul în discuţie, după ce spune cât de nasoală e situaţia actuală şi cât de frumoasă va fi, ajunge la punctul culminant: costurile estimative:
Şi ca să existe şi o referinţă, uitaţi pe ce se duc:
Vi se pare mult? Puţin? Eu habar nu am, că sunt ecolog, nu inginer constructor…
Noroc cu Guvernul României care îmi pune la dispoziţie Hotărârea de Guvern nr. 363 din 2010 referitoare la Standardele de cost. Mulţumim din inimă Guvernului! În HG-ul ăsta, la Anexa 1, MDRT-ul (mulţumim Nuţi!) ne oferă preţuri pentru tot ce e bun în ţara asta: săli de sport, centre culturale, ANL-uri, reabilitări, modernizări de drumuri… cu tot cu detalii, schiţe etc.
Ce zice la centre culturale?
Cred că matematica cu scăderi, adunări, înmulţiri şi împărţiri e la îndemâna oricui…
Chiar dacă se dublau preţurile, tot mai rămânea loc de un 10% curat, cât să “mănâncă şi gura lui ceva”. Iar 10% din 2 milioane de € e destul de bine zic eu, nu? Probabil că sunt ieftin…
Dar dacă în afară de gura primarului mai e şi gura constructorului? Sau gura celor din jurul primarului care cu ştampila şi semnătura fac totul posibil?
Şi să nu uităm şi de mânuţele portocalii care îi dau ok-ul… (să fi văzut ce mai vaiet, ce mai zbucium s-a iscat iniţial când a fost scos de pe ordinea de zi… noroc cu legea care zice că ai voie să nu aprobi ordinea de zi dar nu ai voie să scoţi un proiect din lista primarului… noroc că primarul e întotdeauna la celălalt capăt al firului ca să motiveze)
Aş mai adăuga şi nevoile naturale ale Nuţicăi, care are obrazul fin şi ştim cu toţii cu ce se ţine obrazul fin…
Mai sunt şi nevoile colegilor de doctrină, care au organizaţie mare…
Iar la final, cu voia dumneavoastă, trebuie să trec pe aceeaşi listă problemele de la anul, când vor fi alegeri. Alegeri scumpe rău. Aşa că acest “Centru Cultural European” face şi el o donaţie în contul alegerilor de la anul.
Aşa se ajunge de la un standard de cost de maxim 2,5 milioane € cu tot cu TVA, la un frumos 8,181 milioane €.
Şi există şi bonus!
Cetăţenii ferciţi care vor avea “Centru Cultural European din Mărgăritar, Placat cu Cristale Swarovski şi Tapiţat cu Ţesături Semnate Vuitton”!!!
Aşa cum îi şade bine oricărei investiţii publice…
Aş fi extrem de mulţumit dacă aş vedea măcar un ziar care să preia povestea. Aş fi şi mai mulţumit dacă aş vedea un cetăţean nepartinic care să spună: “ÎMI PASĂ DE BANII MEI!”.
Mă opresc aici, dar sunt şi nişte bonusuri pe care le voi posta în zilele următoare. Bonusurile se referă la contract (care e şubred rău), la partea de urbanism (care e şi mai şubredă), la nea Feldman – senatorul cu mâţa în sac, la elemente suculente din proiecte precum nevoia unui buncăr anti-atomic etc. Stay tuned!
Sursa http://atitudini.wordpress.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu